Cine participă în negocierile climatice și ce vor ei să obțină
Reprezentanții din 192 de state participă în procesul de negociere a unui acord, menit să curme încălzirea globală. Prima tentativă serioasă, care s-a realizat prin intermediul Protocolului de la Kyoto, a eșuat. Acordul din Copenhaga, semnat anul trecut, la fel nu a făcut față așteptărilor înalte stabilite de comunitatea internațională, în special de Uniunea Europeană. Actorii cheie la acest proces, China și SUA, refuză să accepte în orice formă un acord obligatoriu de limitare a emisiilor de gaze cu efect de seră. În cadrul negocierilor climatice, societatea internațională este divizată în grupuri formale și informale care vor fi descrise în continuare. Cifrele menționate aici sunt date cu aproximație și au fost preluate de pe site – ul oficial al Băncii Mondiale.
Grupul celor 77 + China
Acest grup a fost înființat în 1964 și este alcătuit din 130 de state în curs de dezvoltare. Scopul lor este de a impune Occidentul la măsuri radicale în limitarea propriilor emisii de carbon și alte gaze de seră. Acest grup susține activ ideea că reducerile de emisii de dioxid de carbon nu trebuie făcute din contul statelor în curs de dezvoltare, iar statele dezvoltate sunt obligate moral să ofere finanțare și tehnologii statelor în curs de dezvoltare pentru ca acestea să asigure industrializarea durabilă a acestor state
42% din volumul de emisii 19% din PIB mondial 76% din populația lumii
China
China, fiind cel mai mare poluator din lume cu cel mai mare număr al populației, este privit ca unul din actorii cheie în viitorul tratat mondial de curmare a emisiilor de gaze cu efect de seră. Fiind un stat în curs de dezvoltare, China refuză să accepte cote rigide de emisii pe care ar trebuie să le reducă. În schimb ei au propus să reducă din creșterea intensității emisiilor sale prin reducerea volumului de dioxid de carbon per un dolar american din creșterea economică cu 40% – 45% pînă în 2020.
21% din volumul total de emisii 6% din PIB mondial 20% din populația lumii
Alte state mari în curs de dezvoltare
Alte state mari în curs de dezvoltare precum Brazilia și India de asemenea au refuzat să accepte cote rigide de limitare a emisiilor de gaze cu efect de seră. India, care din start a refuzat să accepte chiar și reduceri benevole a cotelor de emisii, s-a angajat să reducă emisiile sale de dioxid de carbon cu 20 – 25% pînă în 2020, în raport cu emisiile sale din 2005.
6% din volumul total de emisii 4% din PIB mondial 20% din populația lumii
Uniunea Africană
Acest bloc, alcătuit din cele 50 de state ale Africii – majoritatea state subdezvoltate, optează pentru reducerea emisiilor a statelor industrializate cu 40% pînă în 2020 din nivelul emisiilor înregistrat în 1990. Înainte de Conferința Părților din Copenhaga, reprezentanții grupului au amenințat de nenumărate ori că vor boicota semnarea acordului din Copenhaga, dacă condițiile lor nu vor fi acceptate.
3% din volumul total de emisii 2% din PIB mondial 13% din populația lumii
Națiunile mici și statele insulare
Asociația Națiunilor mici și statelor insulare cuprinde 39 de membri. Acest grup deține cel mai puternic argument vreodată adus pe masa de tratative – majoritatea acestor entități riscă să fie înghițite de ocean, dacă nu este oprită încălzirea globală. Vocea lor de obicei este una foarte modestă și de regulă nu este luată în considerație de actorii cheie.
1% din volumul total de emisii 1% din PIB mondial 1% din populația lumii
OPEC
Organizația Statelor Exportatorilor de Petrol a cerut societății internaționale compensații pentru fiecare diminuare a prețurilor la petrol determinate de acordurile climatice. Poziția lor va fi luată în considerație, deoarece cartelul deține pîrghii de influențare a prețului la petrol pe piața internațional.
6% din volumul total de emisii 2% din PIB mondial 5% din populația lumii
Coaliția (statelor) pădurilor tropicale
Acest grup este alcătuit din statele a căror teritoriu este acoperit cu cele mai mari arii de păduri tropicale. Ei promovează sistemul de eliberare și comercializare a creditelor sau a cotelor de dioxid de carbon pentru prezervarea pădurilor tropicale în statele în curs de dezvoltare. Potrivit unor experți, programul, intitulat REDD și REDD ( Reducera Emisiilor din Defrișări și Degradării Pădurilor) este unul din mecanismele cu cele mai multe șanse de a fi incluse într – un viitor acord climatic între statele dezvoltate și statele în curs de dezvoltare.
4% din volumul total de emisii 3% din PIB mondial 19% din populația lumii
Statele din Anexa 1
Anexa 1 cuprinde lista statelor dezvoltate care au semnat Protocolul de la Kyoto și au căzut de acord să reducă 8% de emisii în raport cu nivelul de emisii înregistrat în anul 1990. Protocolul de la Kyoto expiră în 2012, iar SUA, care din punct de vedere tehnic face parte din acest Protocol, a refuzat să – l ratifice.
51% din volumul total de emisii 75% din PIB mondial 19% din populația lumii
Statele Unite ale Americii
Statele Unite ale Americii sunt pe locul 2 în lume după volumul de emisii și pe locul 1 după volumul istoric de emisii a gazelor cu efect de seră. Totuși, dea lungul anilor încă nici un președinte american nu a căzut de acord să aplice oricare tip de reforme pentru limitarea emisiilor proprii. Chiar și în Copenhaga, Barack Obama nu a putut oferi nimic substanțial societății internaționale în ceea ce privește măsuri interne de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Totuși, administrația actuală din Casa Albă este dispusă la un dialog mult mai profund și întreprinde eforturi diplomatice enorme pentru a include pe toți actorii cheie în elaborarea și semnarea unui acord obligatoriu, de tipul celui semnat în Montreal, cu privire la salvgardarea stratului de ozon.
20% din volumul total de emisii 30% din PIB mondial 5% din populația lumii
Uniunea Europeană
Încă de la semnarea Protocolului de la Kyoto, Uniunea Europeană și – a asumat rolul de lider în introducerea cotelor rigide de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Înainte și după Conferința Părților din Copenhaga Uniunea Europeană a făcut apel la societatea internațională de a introduce limitări și mai stricte decît cele menționate în protocolul de la Kyoto pentru prevenirea încălzirii globale. De asemenea, această inițiativă are ca scop să salveze piața de carbon a UE sau ETS (European Trading Scheme) de la colaps, menținînd prețul la carbon la un nivel rezonabil. Oficiali europeni au declarat nu o singură dată că ei pledează pentru mecanisme de sancționare a celor care nu fac față angajamentelor sale obligatorii de reducere a cotelor de emisii și celor care vor eșua să adopte o cale de dezvoltare durabilă.
15% din volumul total de emisii 25% din PIB mondial 8% din populația lumii
Fostele Republici Sovietice
Multe din statele fostei Uniuni Sovietice vor face tot posibilul pentru promovarea și promulgarea mecanismelor instituționalizate de Protocolul de la Kyoto și Convenția – cadru a ONU asupra Schimbărilor Climatice. Această regiune deține un potențial enorm pentru companiile mari care intenționează să obțină CER( Certified Emissions Reductions) prin intermediul investițiilor în proiecte durabile. Acest mecanism reprezintă pentru fostele republici sovietice o oportunitate unică de atrage investiții pentru asigurarea dezvoltării durabile a economiilor naționale.
9% din volumul total de emisii 2% din PIB mondial 4% din populația lumii
Environmental diplomacy 